Bilanţul inundaţiilor din estul Spaniei a crescut la 158 de morţi, au anunţat joi serviciile de salvare spaniole.
Bilanţul a crescut în cursul zilei de joi de la 95 de morţi la 140 de morţi, iar acum a fost actualizat la 158 de morţi.
Pe de altă parte, furia naturii nu s-a potolit. Peste 180 de litri pe metru pătrat sunt aşteptaţi să cadă joi în nordul provinciei Castellón, a avertizat agenţia meteorologică AEMET.
CITEȘTE ȘI MAE – A fost emis cod roşu de fenomene meteo extreme pentru provincia spaniolă Castellon
Acest bilanţ, cel mai ridicat de la inundaţiile care au ucis 300 de persoane în octombrie 1973, „va creşte, deoarece presupunem că multe persoane sunt date dispărute”, a avertizat miercuri seara Ángel Víctor Torres, ministrul pentru politica teritorială.
În zonele afectate de furtuni, locuitorii sunt sub şoc. „Nu mai este nimic de salvat (…) Am pierdut totul într-o singură noapte”, a declarat pentru AFP Emilio Muñoz, un bărbat în vârstă de 70 de ani care locuieşte în Utiel, o localitate situată la vest de Valencia, devastată de ploile torenţiale şi de noroi.
Sunt aşadar cele mai devastatoare inundaţii din Spania din ultima jumătate de secol, iar violenţa dezastrului a fost pusă pe seama fenomenului cunoscut local sub numele de DANA, care este intensificat de încălzirea climatică, relatează Reuters.
Este vorba despre un sistem meteorologic distructiv în care aerul rece şi cel cald se întâlnesc şi produc nori de ploaie puternici, un model despre care se crede că devine din ce în ce mai frecvent din cauza schimbărilor climatice. Fenomenul este cunoscut la nivel local sub numele de DANA, un acronim spaniol pentru depresiune izolată de mare altitudine, şi, spre deosebire de furtunile sau vijeliile obişnuite, se poate forma independent de curenţii de aer polari sau subtropicali.
Atunci când aerul rece suflă peste apele calde ale Mediteranei, aerul mai cald se ridică rapid şi formează nori denşi, încărcaţi cu apă, care pot rămâne deasupra aceleiaşi zone timp de mai multe ore, sporindu-le potenţialul distructiv. Meteorologii spun că acest fenomen provoacă uneori furtuni cu grindină de mari dimensiuni şi tornade, aşa cum s-a văzut săptămâna aceasta.
Estul şi sudul Spaniei sunt deosebit de sensibile la acest fenomen datorită poziţiei sale între Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană. Masele de aer cald şi umed şi fronturile reci se întâlnesc într-o regiune în care munţii favorizează formarea norilor de furtună şi a precipitaţiilor.
Fenomenul DANA din această săptămână a fost una dintre cele mai intense trei astfel de furtuni din ultimul secol în regiunea Valencia, a declarat Ruben del Campo, purtător de cuvânt al agenţiei meteorologice naţionale Aemet. „Previziunile au fost în concordanţă cu ceea ce s-a întâmplat. Dar într-o zonă situată între Utiel şi Chiva, în provincia Valencia, precipitaţiile au depăşit 300 de litri pe metru pătrat. În acea zonă, sistemele de furtună s-au format şi s-au regenerat continuu”, a explicat el.
Deşi experţii spun că va fi nevoie de timp pentru a analiza toate datele pentru a determina dacă acest feneomen DANA specific a fost cauzat de schimbările climatice, majoritatea sunt de acord că o creştere a temperaturii Mediteranei şi condiţii atmosferice mai calde şi mai umede contribuie la producerea unor episoade extreme mai frecvente.
„Vom vedea mai multe astfel de inundaţii rapide în viitor. Aceste ploi teribil de abundente şi aceste inundaţii devastatoare sunt amprentele schimbărilor climatice”, a declarat Hannah Cloke, profesor de hidrologie la Universitatea din Reading. Aceasta susţine că nici măcar avertismentele timpurii privind ploile abundente, bazate pe prognoze fiabile, nu pot face mare lucru pentru a preveni decesele, iar oamenii trebuie să înţeleagă pericolul real. „Nu este suficient să le spui oamenilor că va ploua destul de mult… Am putut vedea că oamenii se puneau în pericol conducând prin apă, iar apa era atât de multă, încât a copleşit aceste locuri”, a subliniat el.
Înainte ca termenul DANA să fie inventat, la începutul anilor 2000, orice ploaie abundentă de toamnă, caracteristică climatului mediteranean, era cunoscută sub denumirea populară de „gota fria” (picătură rece) în Spania şi în unele părţi ale Franţei. Termenul este încă utilizat pe scară largă în mod colocvial. Originea sa datează din 1886, când oamenii de ştiinţă germani au introdus ideea de „kaltlufttropfen”, sau picătură de aer rece, pentru a descrie o perturbare la mare altitudine, dar fără reflexie aparentă la suprafaţă.
AEMET, serviciul meteo spaniol, afirmă că acum, conceptul de picătură rece este depăşit şi defineşte DANA ca o depresiune închisă de mare altitudine care devine izolată şi separată de un jet stream (curent de aer) asociat. AEMET spune că fenomenele DANA devin uneori staţionare sau chiar se deplasează înapoi, de la est la vest.
Alternativa de Constanța
